India continua sa ma surprinda. Acum 3 ani cand am vizitat prima data tara sfanta, am invatat lectia smereniei si a detasarii. Ieri am trecut printr-o peripetie tipic indiana, prin care un gogoloi enorm de frici ce se manifestau in imaginatia mea, s-a transformat instant in relaxare si buna voie.
Cand esti in iubire – Nu ai frici
India este India! Oricat de des ai calatorii in aceasta tara, tot continua sa te surprinda de fiecare data. Placut sau mai putin placut, intens si initatic ….in functie de ce ai tu nevoie cel mai mult.
Ajung eu ca o lady, dupa ce mi-am luat portia de soare si shopping in Trivandrum (sudul Indiei) in nordul Indiei si mai exact in aeroportul din Dehradun. Aici aranjasem cu cei de la scoala de yoga din Rishikesh (aprox 45 min distanta de aeroport) unde urma sa fac un curs de yoga, ca un sofer sa ma astepte la aeroport. Totul confirmat, eu toata roz ) ies din aeroport si ce sa vezi Surpriza- nu venise nimeni sa ma ia.
Dooh zic….. Sa-mi picioarele. Sper sa functioneze roaming-ul.
Nici n-am apucat bine sa sun, ca sunt abordata din toate partile:
Taxi Taxi
Mam -you need taxi
Where you go?
Eu increzatoare zic: noo thank you someone is already waiting for me.
Si astept 10minute , 20 si nimic. Sun la scoala, nimeni nu raspunde. Nu voiam sa iau taxi de la aeroport pentru ca – unu la mana deja platisem si doi la mana – era intuneric iar distanta era in jur de 45 minute cu masina.
In tot acest timp un tip ma tot aborda sa iau taxi de la el, a sunat de pe telefonul lui la scoala si nimic. Nimeni nu raspundea. Intre timp ceilalti indieni tot veneau : taxi taxi
D’ ohhh nu aveam chef de asta.
Trecusera 30 de minute si accept propunerea taximetristului sa ma duca. Ii arat numele scolii, zice Yes Yes I know, imi zice pretul (700 rs) si accept pentru faptul ca macar omul stia engleza.
Imi zice apoi ca trebuie sa astept 5 min sa vina soferul si ma tragea usor dupa el ca si cum nu ar fi dorit ca ceilalti sa vada ca accept sa ma urc in taxi.
Ma panichez si ii zic ca – Nu mai merg ca nu inteleg de ce ne ascundem 😂 . El imi zice ca – se cearta apoi cu ceilalti soferi pentru ca mi-a oferit un pret mai mic. Se fastaceste, imi arata o lista de preturi, intre timp ajunge soferul, bla bla bla, deschide usa si ma trezesc in masina.
Na belea pe capul meu 😂😂
Parambagla ashuamlash Rishikesh – ii zice pe geam soferului si zbang porneste masina.
Mai trecusem printr-o situatie de genul aceata, acum cativa ani. Asa ca am tras aer adanc in piept, m-am calmat si il intreb pe sofer daca stie adresa unde trebuie sa ajungem.
Praptambgada asghata Rishikesh- imi zice el.
Imi cer scuze si il intreb daca vorbeste engleza. El: No english.
😂😂 in mintea mea ziceam : oh my God in ce m-am bagat.
Conducea masina parca amutit si ii zic sa il sune pe tipul cu care am vorbit la aeroport. Il suna, vorbesc cu el si imi zice sa ma linistesc si sa continui drumul.
In mintea mea zic: frate, e mai slab ca mine, daca face o miscare gresita… ii dau cu Ciokutuki 😁 ici- ni-san-shi-go
Ma apuc, deschid drumurile, fac curatari, invocari si incep sa ma calmez.
Intre timp soferului ii tot suna telefonul si vorbea pe limba lui fara sa inteleg o iota.
Intram de un drum stanga-dreapta, padure, pomi, dupa care urmeaza India asa cum o vezi in filme.
Pe strada mii de claxoane, masini, riksa, scootere, oameni, copii, vaci, maimute, caini care vin din stanga si din dreapta, din fata si din spate. Volanul este pe dreapta si ai senzatia ca esti intr-un joc pe televizor.
Ceva pe chipul soferului, micut, blajin, firav imi zicea ca este om bun. Dar imaginatia mea imi juca si feste despre ca si cum soferul ar putea fi un fel de sageata.
Imi amintesc ca am doua batoane de ciocolata. Ii dau unul lui si incerc sa ma relaxez.
Dupa un timp ii suna telefonul. Era tipul de la aeroport (Sunil). Imi pronunta numele complet si ma anunta ca s-a intalnit cu tipul de la scoala care trebuia sa vina sa ma ia dar ca deja sunt la jumatatea drumului si ca ar fi mai bine sa ma duc cu soferul lui. Intre timp, ma suna cineva si de la scoala si era asa o harababura ca nu intelegeam exact ce se intampla 😂😂
Dupa un timp, ma suna iar Sunil si imi zice ca scoala unde trebuie sa ajung este pe partea cealalta a podului si ca in loc de 700 rs trebuie sa platesc 1200 rs. Ma aricesc toata dar sincer nu-mi pasa, vreau doar sa ajung in siguranta acasa. Ii zic ok, nu este corect dar platesc 1200.
Deodata soferul meu primeste iar un telefon. De data aceasta era un altfel de apel. Isi schimbase complet atitudinea. In urmatoarele 2 minute, mintea mea s-a linistit complet si sufletul meu s-a conectat la iubire.
Mi-am dat seama ca soferul meu vorbea la telefon cu iubita lui. Putea simti iubirea din glasul si comportamentului lui. Atunci toate fricile mi s-au stins in iubire. Inchide apelul si imi arata poza de pe ecranul telefonului.
Imi zice: my wife
Ii zic: she s very beautiful
Intoarce privirea cu ochii inlacrimati de iubire pentru ea si imi spune.
I love her very much.
Aceasta experienta m-a invatat atat de multe lucruri, inclusiv faptul ca filmele indiene sunt adevarate 😁
Mergem ce mergem si opreste masina pe marginea drumului. Il intreb de ce ne-am oprit si imi spune.
Wait- 2 minutes
Am asteptat si am admirat India in toiul noptii printre claxoane dar cu inima inaltata in iubire. Stiam ca totul o sa fie bine. Indragostitul se da jos si incepe sa vorbeasca in indiana cu alt tip care venise cu scooterul. Las geamul si imi spune in engleza ca este de la scoala. Imi arata o lista unde era trecut si numele meu si ma invita sa ma urc cu el pe scooter daca nu am bagaj mare.
Parea un tip onest, curat si vorbea bine engleza.
Imi iau bagajul, ii dau spaga soferului indragostit si ma urc pe scooter cu Abhysek.
Vum Vum dam forja printre masini, vaci si riksa, vorbesc cu bucurie, ma amuz de experienta, trecem podul Laxman Jhula si ajungem in 15 minute la scoala din Rishikesh.
Dupa aceasta experienta am invatat ca atunci cand esti in iubire – nu ai frici.
Astept cu drag comentariile tale!
Urmareste in continuare blogul meu de yoga, wellbeing si calatorii.
Cu iubire,Simona
